Balada celor doi ciobănaşi

Cetăţenii Republicii Moldova se numesc moldoveni. Cine-ar contesta? O întrebare din sfera aiurelilor: cine populează malul vestic al Prutului? Răspuns - tiranozaurii. Argumentare. Caz nemaipomenit în întreg Universul: Uniunea Sovietică, ex-imperiul răului, „descoperă” autoritar că pe malul stâng al Prutului, râul intern al Moldovei, habitează „poporul moldovean”, malul opus considerat a fi biotopul „rumunilor”. Revelaţiunea se produce odată cu oplosirea în Basarabia (re-)cotropită a celor cu „statalitatea soţialistî molidovineascî” pe vârful degetului (dar au o dată fixă a „descălecatului” roşu - 12 octombrie 1924, despre care altercaţie se fac a „uita”, parca-in şaga, „iubăreţii” de-avalma cu demnitarii ot „naşa Moldavia”). Când s-au oprit tancurile pe care a sosit la Chişinău „boborul”, Kremlinul observă că în Ținutul Herţa, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Transnistria, Bugeac - Basarabia propriu-zisă, în delta Dunării, pe Insula Șerpilor, ba şi în Moldova istorică (!?) nu mai locuiesc moldoveni, ci românime neastâmpărată. Umbră de ghiaur nu zăreşti, să tot cauţi cu lumânarea; şi asta cu mult înainte de mezozoic. Enciclopedii moscovite, acompaniate vajnic de filiala Academiei de Știinţe a U.R.S.S. din fragmentul central al Basarabiei cioparţite, scot la iveală „vestigii” ce stramută întelept arealul de constituire al „poporului nou ales” în Fundul Izvorului (toponim din patrimoniul sat Vânători, Nisporeni, sub Ungheni). Ulterior, filiala ce susţine pretenţios controversata teză, se autoîntitulează Academia de Știinţe… „a Maldovei”[1] (dai boje), care „reprezinta unica instituţie publică de interes naţional în sfera stiinţei şi inovării, este coordonator plenipotenţiar al activităţii stiinţifice şi de inovare - în calitate de cel mai inalt for stiinţific al ţării - consultant stiinţific al autorităţilor publice ale Republicii Moldova, are statut autonom şi funcţioneazăîn baza principiilor autoadministrării.” Un mic disconfort răzbate din concurenţa subiectelor nominalizate: de-o fi vorba despre Wallachia Minor, ne ciocnim cu o aberaţie vădită: Patriae dezbinată, fragmentele împrăştiate sângerează. Supravieţuieşte care cum îl duce capul... şi stăpânul. Dacă însă e vizată, în singularitate, nano-părticica din Valea Bâcului, ne întrebăm umil: de ce s-a recurs la uzul de fals? Dar, mă rog, înţelege care cum poate particularitatea hidoasă (ce se dă ingenioasă) a circumstanţelor, acel nod al contradicţiilor scornite pe loc curat gol de maculatura lor savantă. Cu totul interesant este că după anul 1945 România acceptă tacit, iar după 1991 preia instant flamura procedeului antiştiinţific, indicând pe harta cerului graniţa la est cu... Moldova!? De parcă Principatul, făuritor în anul 1859, împreună cu Țara Românească, a României moderne, a dispărut în neant. Era acela, pesemne, de pe altă planetă; erau, se vede, extratereştrii (tiranozaurii - vezi mai sus). Sub care laitmotiv - mai recent -, Chişinăul şi Bucureştii interpretează pe-a întrecutelea balada celor doi ciobănaşi: „Unu-i moldovean - Și altu-i român”, aruncându-se sincron dintr-o nenorocire în alta. Mai mult, se merge până acolo, încât însăşi băştinaşii angrenează lejer dezmembrarea etniei - capodopera de triumf a invadatorului. Măgulitoarea minciunică cu referinţă la doua state (?) contemporane româneşti (pe pământ moldovenesc!), tovarăşii „Mări se vorbiră/ Și se sfătuiră” să o promulge la unison, în lumea proştilor. Chiar dacă primul, asumându-şi mirajul statalităţii de import (ce nu i-a aparţinut niciodată!?), se califică a lea un coţcar învederat. Pe când, cel de-al doilea, dă dovadă de o concludentă imprudenţă[2]. Nu cred sa poată găsi filosoful o alternativă mai reuşită a distrugerii reciproce. Ruşinoasa manoperă degradează totalmente comparativ cu jertfa celebrului principe moldovean Iacob Basilic Eraclide Despotă (1511-1563, grec la origini, ajuns domn al Moldovei, sub numele IoanVodă, în perioada 18 noiembrie 1561- 5 noiembrie 1563), care „a pierit cu cea mai crudă moarte, pentru că visa […] unirea Moldoromâniei, şi pentru că voia a întroduce în ţările noastre civilizaţiunea Europei!”[3]. Reţinem, în treacăt, devansarea uşoară a anului de glorie (1600) al lui Mihai Viteazul. Și acum, la scurgerea circa a 500 de ani, cel puţin unirea moldovenilor cu moldovenii - ca să păstrăm aliniamentul politic actual - e contrariată vârtos de numai cui nu e lene, mizerabila idee devenind poziţie protocolară a impostorului. Consecinţele nu se lasă aşteptate. Ca reacţie la coralul pe tema „suveran şi independent, unitar şi indivizibil”[4], în coautoratul celei rămăşiţe a piciorului de plai subscrie Republica Moldovenească Nistreană (de facto, ПриднестрóвскаяМолдáвскаяРеспýблика) - al treilea ciobănaş - „revoluţionar”. La grozava şi previzibila „federation” de viitor a cnezatelor moldo-ivăneşti se asociază oportun al patrulea ciobănaş-ogli: Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (în fapt, Автономное территориальное образование Гагаузия  sau Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri). Or fi şi alţii, îşi reclamă milostiv prezenţa Moscova, mândra capitală a Tartariei (omolog al sectorului Botanica din Chişinău). Apropo, războiul curent dinre Rusia şi Ucraina demonstrează duritatea veşnicului „eliberator”, care-şi devorează semenii în alinarea poftei expansive, reanimând cruzimea celui mai tânăr dintre titani, mitologicul Cronos. Ba se mai aude prin mahala că el ar şlefui subtil ideea unei Republici Populare Basarabia (Бессарабскуюнароднуюреспублику[5]) în Bugeacul răpit acum 200 de ani din gradina Muşatina. Ceea ce aruncă o obscuritate şi mai mare asupra fantasmagoricului „statu nostru rodnoi” (scump - t.a.) din Piaţa Marii Adunări Naţionale[6]. Iartă-mă, Doamne, dar mi-este lehamite de-atata „statalitate” ticăloasă. Acestea fiind spuse, concluzionăm cu regret că dacă clauza de moralitate nu străbate spaţiul  Prutului, cu atât mai mult nu are ea sorţi de izbândă pe albia Nistrului. Mihai Dascălu, Chişinău

Despre Rusia, Occident şi noi. Observaţii

  1. Rusia a aprins o bombă cu fitil în Europa şi în întreagă lume. Dacă (a) încercarea de a atinge supremaţia mondială făcută în secolul 20 i-a eşuat şi dacă (b) încercarea de a deveni o putere modernă liberal-democrat-capitalistă de secol 21 nu i-a ieşit, ea totuşi poate, vrea şi chiar insistă să producă enorme turbulenţe, rău şi risipă de energie şi resurse în lume. 

Asta este -se pare- specializarea Kremlinului şi filosofia de guvernare a elitelor ruse indiferent de regim, epoca istorică, conjunctură politică: proastă guvernare în afacerile interne şi agresiune, turbulentă şi distuctivitate în afacerile externe. 

2. Să nu subestimăm însă rolul avut în aceste evoluţii de către elita occidentală recentă: politică, mediatică, intelectuală. Cu mici excepţii, ultimii 20 de ani au adus în prima linie în Occident o generaţie de pigmei depăşiţi total de sarcina lor istorică. Este trist şi ironic că nici măcar acum, că lucrurile sunt atât de clare, oamenii ăştia erijaţi în lideri politici sau de opinie nu reuşesc să depăşească mantrele şi clişeele corectitudinii politice, singurul lor reper doctrinar şi intelectual, din câte se vede.

Avem deci o generaţie care în mai puţin de două decenii a reuşit nu numai să submineze şi facă uitat tot ceea ce au realizat mai multe generaţii anterioare faţă de pericolul ruso-sovietic (începând cu NSC-68 până la căderea Zidului Berlinului) dar să transforme victoria greu obţinută de predecesori într-un carnaval geopolitic din care abia acum se pare că se trezesc, mahmuri şi buimaci.

Realitatea e însă realitate. Şi are un mod de a se re-afirmă chiar dacă aparent pentru multă vreme retorică venită din corectitudine politică şi propagandă progresistă părea să se fi substituit realităţii însăşi. Traficanţii de voturi şi panglicării corect politic ne-au împuiat capul cu sloganurile şi propagandă lor. Ei ştiau totdeauna mai bine: Ei erau dincolo de “Logică Războiului Rece”. Erau de fapt -se vede acum din ce în ce mai clar- Dincolo de Orice Logică. Asta e: A venit momentul adevărului: Asta e Rusia şi asta e Logică ei.

3. Cunoscătorii ştiu ce înseamnă NSC-68 nu doar că doctrina ci că exemplu paradigmatic de mare politică executată cu determinare şi succes timp de mai multe generaţii, administraţii şi străbătând mai multe etape istorice. Ar fi de recitit zilele acestea. Cunoscătorii ştiu şi ce reacţii au avut la ea şi la ideile sale progresiştii occidentali de toate culorile.

NSC-68 este documentul şi/sau strategia (secrete iniţial, adică în 1950; şi desecretizate în 1975) care au definit şi ghidat poziţia lumii libere conduse de SUA în Războiul Rece împotriva Rusiei Sovietice şi aliaţilor ei. Este considerată una din marile realizări în istoria universală în domeniul politicilor publice în general şi în geopolitică în special (atât în design cât şi execuţie). Referirea la ea se face de către cei care vor să semnaleze că există un nivel al discuţiei care depăşeşte sloganurile şi jurnalismul superficial.

Ideea e simplă. Când e vorba de Rusia, ar fi trei mari abordări strategice posibile:
a. Angajare şi colaborare (appeasement and engagement). S-a încercat şi iată unde suntem.
b. Confruntare ofensivă (rollover) – nimeni nu consideră asta fezabil datorită pericolelor escaladării cu o putere nucleară.
c. Îngrădire, blocare şi izolare (containment). Este exact ceea ce numim NSC-68. Ar fi de recitit zilele acestea că aducere aminte dacă nu că model.

4. Multă lume consideră Rusia o putere a viitorului. Nu este. Pe termen scurt şi mediu poate face mult rău dar pe termen lung, aşa cum stau lucrurile, Moscova are o problema majoră.

De ce? Doi factori esenţiali pentru orice trend geopolitic pe termen lung: Demografia şi economia. Când ai un aşa terioriu şi eşti în cădere demografică, ai o problema. Când în secolul 21ai o economie esenţialmente de secol 19 – bazată pe extracţia şi exportul de resurse naturale- şi vrei să fii o Mare Putere, ai o problema. Când aceste două probleme intră în conjuncţie, ai o Problema şi Mai Mare.

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim îngrijoraţi. Cum zicea Keynes: Pe termen lung suntem toţi morţi. Deci are sens să ne concentrăm momentan pe termenul scurt şi mediu. Şi termenul scurt şi mediu arată, aici la frontieră dintre civilizaţia occidentală şi universul paralel moscovit, mai mult decât îngrijorător.

NOTĂ
Citiţi aici studiul acesta că suport empiric pentru afimatiile de mai sus privind elitele: Analiză a cine în domeniul relaţiilor internaţionale (ne referim la experţi academici nu la propagandiştii din mass media progresistă) a prezis invazia Rusiei. Rezumat? E dezastru! 14% …..Dacă dădeau cu banul ieşeau garantat mult, mult, mult mai bine.

Chestia e foarte tare: Cei mai slabi în previziune sunt experţii de la… n-o să ghiciţi…. ….universităţile/programele de top! Da, aţi citiţi corect. Top 25 face topul că să zicem aşa. O lecţie dacă mai era nevoie. Apoi la rând în topul rateului predictiv vin cei din şcolile de gândire cu cele mai mari înclinaţii progresiste. Dar realitatea este că nimeni nu iese bine. Un bun procent (relativ vorbind, că altfel e tot dezastruos) îl au .. surpriză, surpriză… specialiştii în regiune (Rusia şi E Europei). Dar procentul e slab, în jur de 20%.

Morală? Să gândim cu propria minte.

Prezentarea localitatii

Suprafata: 4162 ha

Intravilan: 632 ha

Extravilan: 3530 ha

Populatie: 4108

Gospodarii: 1204

Nr. gradinite: 4

Nr. scoli: 4

Numele localitatilor aflate in administratie: Bosia, Ungheni, Mânzăteşti, Coada Stâncii

Asezarea geografica:

Comuna Ungheni este situată în partea de est a judeţului Iaşi, la o distanţă de 21 km de municipiu, pe drumul ce merge de la Iaşi la Chişinău
În partea de est, comuna e limitată de râul Prut, care o desparte de oraşul Ungheni din Republica Moldova
Se învecinează cu urmatoarele comune: Golăeşti la nord, Republica Moldova la est, Tutora la sud şi Holboca la vest

Activitati specifice zonei:

Agricultură
Zootehnie

Activitati economice principale:

Legumicultură

Evenimente locale:

Ziua comunei Ungheni - 8 noiembrie

Facilitati oferite investitorilor:

Concesionare de terenuri agricole
Concesionarea unei construcţii de 600 mp cu acces la drum judeţean
Telefonie fixă
Energie electrică
Concesionarea unei suprafeţe de 10 ha luciu de apă
Apă curentă
Acces la drum judeţean

Proiecte de investitii:

Modernizarea şi reabilitarea drumurilor comunale
Extinderea aducţiunii cu apă şi canalizare la nivelul întregii comune
Construire cămine culturale
Reparaţii capitale şi extindere sediu primărie
Refacerea podurilor şi podeţelor la nivelul întregii comune
Reparaţii capitale la toate şcolile din comună
Modernizare DC 16 Mânzăteşti-Coada Stâncii
Reţea de apă şi canalizare Mânzăteşti-Coada Stâncii
Modernizarea prin asfaltare 7 km drumuri în satele componente prin PNDR